Mănăstirea Studenica este așezată în inima Serbiei pe malul râului cu același nume. Construită încă din secolul XII, în timpul dinastiei lui Ştefan Nemanja, poartă hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Astăzi este una dintre cele mai importante lăcașe de cult ale ortodoxiei sârbe.
Asemenea poporului sârb, nici Mănăstirea Studenica nu a avut o viață ușoară. Afectată atât de războaie cât și de un cutremur, de-a lungul anilor a pierdut o parte importantă din patrimoniu, dar nu a cedat, iar sârbi nu au uitat-o și s-au ingrijit ca aceasta să dăinuiască peste veacuri.
Deși din exterior nu pare, interiorul este total diferit de cum ne-am aștepta noi să fie o mănăstire ortodoxă. Statuiete, fresce, mult gri, definesc simplitatea, dar și complexitatea acesui lăcaș atât de încercat. Aici este despre dăinuirea peste ani și ani a credinței, a spiritualității ortodoxe, a izbândei asupra celor care în vremelnice încercări au călcat în picioare tot ce avea mai de preț acest popor, dar nu au reușit să îl distrugă.
Arhitectural aici se imbină stilul roman și cel bizantin, cunoscut sub denumirea de școala Raska. În exterior a fost placată cu plăci de marmură, iar in interior cu tuf.
Complexul Mănăstirii Studenica
Zidurile mari, din piatră o marginesc încercând parcă să o apare în continuare de rău. În complexul mănăstirii regăsim Biserica Sfinților Ioachim și Ana, Biserica Sfântul Nicolae, clopotnița, reședința monahală, muzeul.
UNESCO a încadrat Mănăstirea Studenica în Patrimoniul cultural mondial în anul 1986.
Credit FOTO: Claudiu Vatau
