Serbia este un adevărat muzeu în aer liber al ortodoxiei.

Serbia, asemenea tuturor țărilor din Balcani, are o istorie tumultuoasă. Războaiele dintre imperii, care s-au manifestat și ca războaie între religii, au distrus tot ce se putea distruge la acea vreme.

Mănăstirile și bisericile nu au scăpat de furia invadatorilor. Zidurile, acoperișurile, altarele, toate au fost vandalizate și transformate în ruine.

Lăcașurile lăsate fără protecție au ajuns pradă fenomenelor naturale. Ploile, înghețul – dezghețul, au măcinat zidurile ducând la distrugerea frescelor ce împodobeau zidurile bisericilor creștine.

Dar cum Dumnezeu intervine atunci când nu se mai crede că ar exista o speranță, așa s-a întâmplat și aici. Printr-o minune, aceste monumente istorice, martore ale  luptei pe care ortodoxia din Balcani a dus-o dea lungul timpului, au fost salvate. Acoperișurile au fost refăcute, au fost adăugate geamuri și uși, astfel s-a reuși salvarea  unei bune părți din frescele care au fost realizate atunci când aceste monumente au fost construite.

Toate aceste lăcașe care adăpostesc aceste opere au fost renovate, dar zidurile interioare au rămas neatinse fiind martore peste timp ale luptelor prin care strămoșii au trecut, dar și dovada că atunci când pare că nu se mai poate face nimic, de nicăieri apare speranța și astfel ceea ce era sigur este învins, iar binele triumfă.

Biserica Sfinții Petru și Pavel – prima biserică ortodoxă din Serbia

Așezată pe un crâmpei de deal, Biserica Sfinții Petru și Pavel se află în partea de vest a Serbiei. A fost construită pentru prima dată în secolul IX, dar a fost refăcută de mai multe ori de-a lungul timpului. Astăzi în interior încă se păstrează mici fragmente din frescele originale.

Această micuță biserică, martoră e existenței ortodoxiei încă din cele mai vechi timpuri pe aceste meleaguri, deservește minoritatea ortodoxă din zona Raska, aici fiind majoritari musulmanii.

Mănăstirea Durdevi Stupovi 

Așezată sus pe unul dintre vârfurile umbrite ce străjuiesc orașul Novi Pazar, Mănăstirea Durdevi Stupovi, închinată Sfântului Gheorghe își leagă povestea de Dinastia Nemanja. Legenda spune că însuși Stefan Nemanja, pe vremea când a fost închis într-o peșteră s-a rugat foarte mult la Sfântul Gheorghe promițându-i că dacă va reuși să scape va ridica o mănăstire pe care i-o va închina. Rugăciunile i-au fost ascultate, iar după eliberare Stefan Nemanja și-a ținut promisiunea și a ridicat mănăstirea. Practic Prvoslav, verișorul lui Stefan Nemanja a fost cel care a coordonat întreaga construcție.

Mănăstirea este înconjurată de ziduri groase, asemenea unei adevărate fortificații.

Complexul monahal este compus din biserica cea mare, fortificată, trapeza, corpul de chilii și cisterna de apa.

Datorită stilului arhitectural această mănăstire se găsește pe lista monumentelor UNESCO.

Mănăstirea Sopoćani

Construită în secolul al XIII – lea, mănăstirea Sopocani se află pe lista UNESCO. Frescele așezate aici sunt cele mai reușite din întreaga Biserică Ortodoxă Sârbă.

Mănăstirea Sopoćani  aproape dărâmată și reconstruită de mai multe ori a reușit să supraviețuiască atât razboiului din Kosovo cât și nenumăratelor atacuri otomane. Lasată fără acoperiș o perioadă lungă de timp aceasta și-a pierdut o mare parte din pictură, cu toate acestea frescele rămase sunt atât de colorate încât îți dau senzația ca parcă așa au fost dintotdeauna, iar vremea nu le-a fost niciodată potrivnică.

Impresionată aici este și dimensiunea frescelor, dar și faptul că mulți din regii și reginele acelor vremuri și-au regăsit locul în frescele pictate.

Faptul că această mănăstire a reușit să păstreze pe pereții lipsiți de scut aceste picturi este în sine o adevărată minune.

Mănăstirea Zica sau Mănăstirea Încoronării

Situată în apropiere de Kraljevo, Mănăstirea Zica este locul în care au fost încoronați aproape toți regii Serbiei.

Legenda spune că fiecare rege a intrat în mănăstire pe o ușă făcută special pentru el, a avut o discuție secretă cu Dumnezeu, iar după ce a ieșit acea ușă a fost zidită, discuția rămânând secretă pe vecie.

 Mănăstirea Zica, ctitorie de asemenea de domnitorul sârb Stefan Nemanja, a fost ridicată între anii 1208 și 1230.

Astăzi în interior sunt păstrate o parte din frescele originale.

Fotografii: Claudiu VATAU

Video: Ovidiu Oprea